S-a scurs un an de cand L-am primit pe El in inima mea.Un an.Cat de repede trece timpul...
M-am pocait intr-o vara...vara trecuta.Tin mite ca de mica Il cunosteam,dar a fost sa fie cred...I-am daruit inima abia la 14 ani.
Acum ma vad la 15 ani,aceeasi copila care mereu L-a declarat pe El Domn in viata sa.
Cu El am inteles ce-i pacea,siguranta,fericrea de a sti ca cineva te iubeste...si am uitat sa-mi fie frica de durere,singuratate...de moarte.Nu mi-e frica de nimic caci Domnul meu e Pastorul meu.El mi-a promis ca va fi cu mine si Il cred.
Frumos ce spui tu aici, Mirelle!:)...Da! El este langa tine in fiecare zi, draga mea!>:D<
RăspundețiȘtergereDaca vrei sa mai vorbim, eu iti las id-ul meu: tasbac_adelina..ramai in nemarginita Lui dragoste!>:D<
Oh mi-ar placea nespus sa vorbim!Multumesc pentru comentariu!Multe binecuvantari!
RăspundețiȘtergere