Pagini din istorie...

sâmbătă, octombrie 15, 2011

Adio.


Nu am mai activat demult pe aici si imi cer iertare,dar vreau sa anunt ca ma mut. Cei care ma mai citesc si vor sa ma mai citeasca...

duminică, august 21, 2011

A plange sau a te plange?




Am ajuns rău de tot. În numele “drepturilor omului” am derapat în mlaștina “dreptului de a ne plânge”. Pronunțăm sentințe pentru toți, care sunt vinovați de toate; de toate ce ni se întâplă. Ne plângem că unii sunt vinovați că suntem săraci. Arătăm cu degetul spre alții care ne-au răpit sănătatea. Protestăm contra celor din stânga și din dreapta cu privire la tot ce nu ne convine. Nici Dumnezeu, nu-și face “datoria”, vociferează unii: prea multă nedreptate este în lume! Este adevărat, suntem de plâns, dar este plângerea un remediu?
Plângerea, îninte de toate, trădează un soi de mândrie dezlănțuită. Atunci când mă plâng împotriva cuiva, eu, defapt, pledez nevinovat. Sunt perfect, iar singura mea problemă este că cei din jurul meu sunt degradați. Nefericirea mea constă în satrea de depravare a celor ce mă înconjoară. Sunt o victimă răzleață a unei societăți ce puroiază. Ei, alții, trebuie să se căiască, să-și dea corigențele, să dea socoteală!
Plângerea este generată de iresponsabilitate. Deoarece nu îmi asum nici cel mai mic grad de responsabilitate pentru ceea ce îmi pricinuiește disconfortul, am decis să acuz pe cei responsabili. Ei sunt responsabili, deoarece așa am decis eu. Iar faptul că cei care eu îi reclam, nu-și asumă responsabiitatea nefericirii mele, mă face și mai nefericit!
Plângerea este o rețetă sigură pentru nefericire. Nefericitul care se plânge, de fapt, a decis să-și cultive nefericirea. Să o crescă. Să o aprofundeze și să o propage. Când încep să practic plângerea, bârfitorii și denigratorii îmi zâmbesc și îmi spun bun venit în clubul lor. Aici, la această nouă adresă, se face “schimb de experință” în materie de bombăneală. Practicând sportul aruncatului cu noroi, mă fac una cu noroiul. Tot ce am urmărit a fost să murdăresc pe alții, și am ajuns murdar, mizerabil, nefericit. Nefericit de tot!
Remediul însă, nu este plângerea, ci plânsul. “Ferice de cei ce plâng” a spus Proprietarul fericirii (Matei 5:4). Și ce dacă plânsul este asociat cu slăbiciunea? “Slăbiciunea” de a-mi recunoaște vina și de a-mi asuma răspunderea greșelilor proprii nu mă face slab. Plânsul corectiv (și nici pe departe, plângerea rebelă) sunt calea spre fericire; spre Sursa ei. Cum ar arăta lumea care a abandonat pentru totdeauna plângerea și a decis să plângă?


Articol scris de Doru Cirdei .

joi, august 11, 2011

joi, august 04, 2011

Nimicuri.



Am ajuns sa nu inteleg oamenii.Da, nu-i inteleg!Poate sunt eu neintelegatoare,si totusi.
Se spune ca evoluam...Mie mi se pare ca degradam din ce in ce mai mult.Si anume moral,spiritual...poate chiar si fizic.
Acum am sa explic.NU pot intelege cum oamenii merg din intuneric in mai intuneric,isi distrug vietile fara sa le pese,alearga din rasputeri spre peronul iadului amagindu-se cu vorba " Toti o fac.".Asta-i copilarie.
Apoi nu inteleg de ce nu vor sa implineasca niste porunci simple.Pentru binele nostru au fost create,pentru ca Dumnezeu stie ce e mai bine pentru noi.Ei zic ca nu stim sa fim fericiti.Sa fim seriosi,suntem mult mai fericiti stiind ca avem iertarea,iar ei oricum realizeaza ca sunt pustii inauntru,mancati de viermele pacatului.
Si in ultimul rand nu inteleg de ce ei se incred in obiecte,si accentuez OBIECTE fara suflare de viata.Isi incred soarta in niste papusele,talismane cum lezic ei,crezand,amagindu-se ca aceste lucruri le vor aduce norocul,sanatatea etc.De ce ar face asta cand Dumnezeulnostru e atat de mare si neiubeste atat de mult ?El e un Dumnezeu VIU,in mainile Lui se afla tot universul,de El depinde soarta noastra.El stie tot despre noi, si El hotaraste ce-o sa ni se intample.Si ce-i mai important El ne iubeste.El si-a dat Fiul pe care tot noi L-am omorat prin nebunia noastra,ca noi cei care nu meritam nimic sa fim mantuiti sa avem iertarea si un viitor cu Tatal in ceruri.Cine dintre voi care ma cititi ati fi in stare sa muriti pentru dusmanul vostru,ca el sa fie liber?


Si cum sa intelegi oamenii???

luni, iulie 25, 2011

Melodii pentru suflet.



O melodie extraordinara! O ador!

miercuri, iulie 20, 2011

Dorinte






Siii....Vreau sa ma botez.E dorinta mea cea mai mare.Dar nu pot acum.Trebuie sa am cel putin 16 ani.

Din Firimituri de ganduri-Asteapta.

 Planuiam 2 postari de pe acel blog dar voi pune 5. : D
 
Doamne Isuse,te-am strigat cu disperare,cu infrigurare
Si plangand am auzit o voce iubitoare si blanda raspunzand.
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta
Cu nesfarsita bunatate mi-ai spus numai atat:"Asteapta!"
"S-astept? Cat sa astept? De ce?"
Stateam infrant si ratacit.
"Oare mana Ta e prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi a cata oara Te-am implorat un semn sa-mi dai,
Vreau raspuns la rugaciune.
Spune-mi: "Mergi!" sau spune-mi "Stai!"
M-ai invatat sa vin la Tine, sa cer, sa cred si voi primi
Mi-ai promis ca Esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi."
Dar ma simteam pierdut si singur.
Strigam,Tu raspundeai in soapta cu dragoste si cu iubire:
"Copilul Meu iubit :Asteapta!"
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit,nedrept
Priveam spre cer cu neputinta:
"Sa mai astept? Cat sa astept?"


 Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi: plangeam
Mi-ai spus:"Vrei un semn,o voce? Atat e tot ce iti doreai?
As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer,
As fi putut s-apind vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
De ti-as fi aratat intr-una ce sa alegi sa-ti fie bine,
Tu ai avea raspuns la toate,dar nu M-ai intalni pe Mine!
Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti
Nu ai putea simti puterea pe care-o dau celor infranti
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii
S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera
N-as mai putea sa fac din tine o perla in coroana Mea!


Deci,fiul meu, treci prin credinta, gandind la zilele senine
Stiind ca cel mai mare dar este sa Ma-ntalnesti pe Mine!
Chiar daca nu gasesti raspunsuri si viata pare prea nedreapta
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun: Asteapta!"

Din Firimituri de ganduri-Desertaciune.


 Off cata indiferenta...satula de lume, satula de lucrurile din ea! Vreau Cerul mai mult ca oricand!Atata falsitate.Ne batem cu pumnii in piept si spunem ca suntem buni, ca ne pasa de cei din jurul nostru..doar minciuni..doar vorbe goale..Spunem ca vrem o lume mai buna, dar nu facem nimic in aceasta privinta.Credem ca toate lucrurile se vor rezolva singure, fara nicio implicare din partea noastra..Si toate aceste lucruri pentru ce? Pentru o viata buna pe acest pamant trecator, in acesta lume amagitoare?Nu..sunt satula..
 Am devenit atat de indiferenti, atat de mediocrii incat nu ne dam seama.Unde este dragostea, blandetea, rabdarea?? Ne multumim doar cu resturi, doar cu gunoaie si am uitat ca Cerul este cel mai  important, am uitat ca viata pe care o traim e scumpa, e un dar si noi ce facem? Ne batem joc, cu o cruda nepasare, ne batem joc de viata noastra, de darul pe care El ni l-a dat fara a ne cere nimic in schimb!
 Vreau sa se termine o data acest chin! Sunt recunoscatoare ca Il am pe El in zapaceala lumii acesteia..Il am pe El si stiu ca doar asa voi putea rezista in nebunia aceasta, voi putea sa ies curata din aceasta murdarie!Doar cu El!

sâmbătă, iulie 16, 2011

Inca un an cu Tine...



S-a scurs un an de cand L-am primit pe El in inima mea.Un an.Cat de repede trece timpul...
M-am pocait intr-o vara...vara trecuta.Tin mite ca de mica Il cunosteam,dar a fost sa fie cred...I-am daruit inima abia la 14 ani.
Acum ma vad la 15 ani,aceeasi copila care mereu L-a declarat pe El Domn in viata sa.
Cu El am inteles ce-i pacea,siguranta,fericrea de a sti ca cineva te iubeste...si am uitat sa-mi fie frica de durere,singuratate...de moarte.Nu mi-e frica de nimic caci Domnul meu e Pastorul meu.El mi-a promis ca va fi cu mine si Il cred.

Yes,Today I Am Happy!

  Am marea onoare de a fi printre cei caruia Dumnezeu ii raspunde.Nu demult eram foarte deprimata,dar Dumnezeu mi-a aratat ca trebuie,practic sunt obligata sa fiu fericita,aducandu-ma la blogul Firimituri de ganduri.Cu acordul autoarei (multumesc mult Adelina) Vreau sa va arat postul care m-a pocnit pot sa spun si inca 2 posturi care mi-au placut mult!

Fericirea mea.

 Fericita? Da! Am milioane de motive ca sa fiu fericita. Si un lucru bun este ca fericirea mea este interminabila, incontrolabila si vreau sa fie contagioasa! Cei din jurul meu sa se hraneasca cu mareata mea fericire, sa o simta la fel de intens,  asa cum o simt eu  in fiecare zi..

Inca un pretios dar dat de pretiosul meu Dumnezeu..fericirea..Hm..cel mai frumos lucru o data cu aparitia fericirii este aparitia a multor alte lucruri pretioase, a altor lucruri care de-abia asteapta sa iasa la suprafata, de-abia asteapta sa fie daruite.N-am decat o singura dorinta si intreaga mea fiinta si toate puterile mele tintesc spre implinirea ei si aceasta mare dorinta este ca fericirea mea sa poate schimba multi oameni in fiecare zi.... Sunt recunoscatoare  ca mi s-a dat aceasta mare sansa de a fi inzestrata cu cel mai grandios dar lasat de Dumnezeu pentru oameni...fericirea...

 

 

 

marți, aprilie 26, 2011

Opriri pe langa Hmmm-uri....

Ciudat ca noi crestinii ne-am asigurat un loc acolo Sus si nu facem nimic.Suntem indiferenti in timp ce tot mai multa lume merge in Iad!Ma simt vinovata de aceasta indiferenta...Si de Egoismul meu care se pare ca m-a intrecut in inaltime...Se pare ca e timpul pentru o curatenie generala in inimioara mea(cred ca s-a adunat praf cu grosimea de-un metru,urgent la curatenie!!!)

luni, aprilie 25, 2011

Intrebari...


Uneori nu inteleg ideea ca poti iubi pe oricine.Si mai stranie e ideea ca poti ura pe oricine,pacat ca e adevarat.Oare de ce viata e asa cum este?
De ce trebuie sa invatam si sa ramanem tot neinvatati?
De ce ceea ce este rau se invata mai usor si mai repede?
De ce binele mereu biruuie raul sitotusi rau este mai mult?
De ce vrem intotdeauna ceea ce nu avem sau nu putem?
Prea multe intrebari?Ar fi frumos sa putem face viata asa cum vrem NOI.Si aici intreb:Oare ce-ar fi,cum ar fi daca fiecare ar avea ce-ar dori?Probabil in 5 ani nu ramane nimic...Sau mai putin.Ciudat e ca mintea omului este mult mai priceputa(si se pare ca mult mai experimentata)sa gandeasca  distrugerea.Nedrept.Oare asa am fost conceputi?Si cu cat continui am tot mai multe intrebari,nici un raspuns inca...nu are sens...

De ce traim???
Cum poti ura in timp ce iubesti?
Cum poti ura ce e bun si iubi ce e rau?Paradox...:D

Si...cine imi va da raspuns la ele???

vineri, aprilie 08, 2011

Condeiul...

Aceasta poezie mi-a placut mult prin faptul ca ma poate intr-un fel caracteriza....(sursa:Jurnalul inimii)


De cate ori in mana iau condeiul, o lacrima imi curge...
Sa spun:mi-e dor? Nu are sens.
E prea mult praf.
Prea mult mister si deziluzii... si sufletul imi plange.
Am cautat,
si tot mai mult m-am ratacit in vise.
Si pentru o clipa
Am crezut!
Dar visele au greutatea lor,
De multe ori sunt triste.
Si scriu...
Astern in viata mea cuvinte,
doar cuvinte...
Cu doruri mute scrise de condei,
Trairi prezente sau uitate undeva,
Inchise intr-un ungher.
Condeiul e in mana mea
si scriu...
Dar port in suflet lacrimi.
Si uneori, cuvintele nu sunt de-ajuns
Ca sa aline
O inima zdrobita de atatea patimi.

Rosa si MONSTRUL Partea#5

-Cum merge,clasa a opta?intreba profesorul Gideon,pasind inspre elve cu manualul in mana.Ai terminat,Becky?Bine!Aproape gata,Miriam?Bravo!Si Martha a terminat?Observ ca unele din voi nu se prea descurca.Cele care au terminat pot trece la urmatoarea pagina.Restul,mai incercati.O sa revin imediat.
Rosa se uita cu disperare.Vazand-o,profesorul Gideon se apropie de banca ei.Isi arunca privirea si si observa ca a rezolvat numai cateva probleme,iar foaia ei era un dezastru.
-Nu intelegi cum sa le faci?intreba el bland.
Rosa clatina din cap,incercand cu disperare sa-si tina sub control sentimentele .
Dirigintele o privi un moment.Apoi spuse:
-Fa cat poti si o sa te ajut in pauza.
Inima Rosei incepu sa bata mai tare la gandul ca va lucra cu profesorul.Era rusinata ca trebuia sa lucreze in pauza.Numai cei lenti la invatatura si cei obraznici stateau in pauza.Incerca sa-si racoreasca obrajii fierbinti cu mainile ei reci,dar deveneau tot mai fierbinti.In timp ce restul copiilor s-au grabit in pauza,Rosa dadea impresia ca este foarte ocupata.Profesorul Gideon se ridica si inchise usa pe care ultimul elev o lasa deschisa.Merse la fereastra si privi putin copii.Apoi veni si se aseza langa Rosa.Dupa o tacere ce parea interminabile,el spuse:
-Nu cred ca problemele de matematica iti dau batai de cap,nu?Vrei sa-mi spui ce s-a intamplat cu prietenia dintre voi?
Rosa nu stia cum sa raspunda.Isi lasa privirea in jos,fara sa spuna nimic.
-Miriam e o problema?continua profesorul.
Rosa dadu din cap ca nu.
-E Becky?
Rosa ridica din umeri apoi incuviinta.
-Nu s-a purtat frumos cu tine?
Rosa ridica din nou din umeri.Stia ca nu poate scapa fara sa vorbeasca.
-Are impresia ca Miriam este numai prietena ei si nu ne lasa si pe noi sa ne apropiem de ea.
Profesorul Gideon ridica din spranceana.
-MIe mi se pare ca despre tine e vorba,nu despre celelalte.De obicei,ele sunt impreuna.Iar tu esti codita.Dupa cum vad eu,Nu ele vor ca lucrurile sa stea asa,ci decizia ta.
Rosa se simti prinsa .Nu stia ce sa spuna.Se lasa o lineste asa de lunga si profunda,incat Rosa simtea ca o poate chiar atinge.In cele din urma,dirigintele rupse tacerea:
-Rosa,spuse el incet,ca si cum isi cantarea fiecare cuvant cu grija.Invidia este un monstru care ne joaca feste.
"Nu sunt invidioasa!"isi striga Rosa ei insasi.Oricum,isi musca buza si nu mai spuse nimic.
-Acest monstru creste tot mai mare atat timp cat ii permitem sa traiasca in noi,continua profesorul.Dupa aceea,nu mai vedem nimic altceva decat greselile celui pe care suntem invidosi.Distorsioneaza adevarul despre noi  si despre altii.Gelozia face ca greselile eluilalt sa para mai mari si ne orbeste sa nu le vedem pe ale noastre.Acest dusman a distrus mai multe prietenii decat orcare altul.
Rosa statea nemiscata,asa incat,daca o vedea cineva,putea spune ca doarme.Palma ei acoperea jumatate din fata.
-Chiar daca Becky vrea sa domine putin,ea nu este rea.Isi da toate silintele sa o faca pe Miriam sa se simta ca acasa si eu apreciez asta.Ma tem ca cele mai multe probleme de-ale tale vin din inima.Profesorul Gideon facu o pauza.O cauza a problemei este ca Becky face ceea ce ai vrea tu sa faci.Tu ai vrea sa devii prietena noii fate.
O lacrima se prelinse din ochii Rosei si cazu.Celelalte lacrimi se sterse cu o batista.
-O sa tentreb ceva si de data asta vreau un raspuns.Am avut dreptate sau nu in ce-am spus?In vocea profesorului se citea o nota de fermitate.
-Da,spuse Rosa zdrobita.
-Chiar daca nu ti-ai dat seama,tu o vroiai pe Miriam in intregime sau nu o vroiai de loc.Asa-i?
Rosa dadu din cap afirmativ.
-Imi...imi pare rau,se balbai ea.Si Mul...multumesc ca...ca mi-ati spus.Numai atat reusi sa spuna Rosa,dar o spuse din adancul inimii.
-Cu siguranta,esti iertata.Cel putin din partea mea.Vocea profesorului tremuta.Vei dori acum sa rezolvi problema cu fetele.
Rosa incuviinta.
-Cred ca nu am rezolvat prea multe probleme de matematica,nu?spuse profesorul.E timpul sa sune.
-Poate rezolv pe majoritatea singura,spuse Rosa,simtind ca monstrul din ea dispare si ca putea lucra din nou.Cel putin,as vrea sa incerc.
-Bravo! o felicita profesorul Gideon.Daca te mai incurci,o sa te ajut.Ii zambi Rosei intr-un mod special.
Rosa surase si ea.Deschise cartea de matematica.Pentru prima data in ultimele saptamani ea simtea ca vrea sa-si dea toate silintele.

Rosa si MONSTRUL Prtea#4

Cateva zile mai tarziu,elevii de al Malpheview iesira afara sa joace jocul"Inchisoarea".Rosa privi in jur si observa expresia nedumerita pe fata lui Miriam.Merse inspre ea si o intreba:
-Nu stii cum se joaca jocul asta?
-Nu,nu stiu,recunoscu Miriam.Nu l-am jucat niciodata la cealalta scoala.
-Nu-i nimic,o asigura Rosa.E foarte simplu.Sunt doua case-una de langa copacul de acolo si alta dincolo de locul de joaca,la gard.
-Ce s-a intamplat?intreba Becky apropiindu-se.
-Nimic,raspunse Rosa repede.Doar ii explicam...Numai atat apuca sa spuna.
-Nu conteaza,Miriam.Esti in echipa cu mine si o sa-ti explic in timp ce jucam.Si astfel,Becky pleca tragand-o pe Miriam.
Fata Rosei se aprinse de suparare.Vroia sa strige:"Bine,e a ta.Ia-o si du-te.Nu o sa te mai deranjez niciodata."Dar,bineinteles,nu a facut-o.Strangand din dinti ca sa nu strige,merse in diresctia opusa a terenului si se rezema de un copac.Avea un sentiment de ura,Iar ochii i se umplura de lacrimi fierbinti.Domnul Gideon era pe terenul de joaca.
Deodata,Rosa isi dadu seama ca dirigintele se indrepta spre ea.El nuparticipa la joc.Simtindu-se ingradita,ramase pe loc cu privirea in jos.
-Rosa,ce s-a intamplat?intreba el cu o voce ingrijorata.
Incercand sa evite sa dea ochii cu el,ea raspunse vag:-O sa fiu bine.Nu ma simt prea bine.
-Vrei sa mergi inauntru si sa te odihnesti?intrba profesorul Gideon.
Rosa ridica din umeri,apoi dadu din cap ca nu.Vroia sa renunte la joc,dar ii era teama ca daca va intra in scoala,dirigintele va merge dupa ea.Respira usurata cand el se indeparta.
maraciunea Rosei crescu in timp ce-i urmarea pe copii jucandu-se.Ei se siteau bine.Chiar si Miriam se juca voioasa."Nici macar nu-mi simtlipsa"isi spuse Rosa."As vrea sa plec de la scoala.Celelalte fete se vor simti mai bine fara mine."Pana in momentul in care pauza lua sfarsit,Rosa era asa de prinsa in mrejele autocompatimirii,incat a ramas in urma celorlalti copii,fiind convinsa ca ei nu o mai doreau.In acelasi timp,vroia ca ceilalti sa remarce ca ea nu mai era cu ei.
Parea ca Becky nu a mai observat ca Rosa nu s-a jucat."Nici macar nu si-a dar seama ce urat s-a purtat."se inversuna Rosa."Nu o sa mai am de a face cu ele.Si nu trebuie sa se simta obligate sa ma considere prietena lor."Un graunte de razbunare incolti in inima Rosei.

In timpul pranzului,Rosa nu spuse nimic pana nu i se adresa o intrebare.Chiar si atunci a raspuns scurt.discutia parea asa de plina de viata si voiosie,incat Rosa nu se gandi ca celelalte fete vor observa cat este ea de ranita.Incepu sa se simta chiar prost,dar ceva dinauntrul ei nu o lasa sa renunte la suparare.Dupa pranz,merse la fantana cu apa si bau incet apa,
-Hai,Rosa,te asteptam,striga Anna.
Rosa nu vroia sa mearga,dar stia ca trebuie.In caz contrar,profesorul Gideon ar lua-o deoparte si ar intreba-o care e problema.Merse in urma fetelor.Relatia fetelor din clasa a opta era incordata.
Dirigintele isi ridica privirea de pe orar.
-Elevi,aveti pagina 20 si 21 pentru azi,spuse el cu o sclipire in ochi.Fetele deschise cartile de matematica,in afara de Becky si Martha care erau bune la matemetice.Ele otara-aveau doua pagini de probleme grele.
Profesorul Gideon zambi.
-Nu oftati,spuse el.O sa lucram impreuna lacateva dintre ele,iar apoi o sa vad ce puteti face singuri.Sa o luam ca pe o provocare si sa vedem daca le dam de capat.
Rosa nu reusi sa fie prinsa de entusiasm.Nu dormise bine noaptea trecuta si isi simtea capul greu.Nu avea chef sa incerce deloc.
Elevii au rezolvat cateva  probleme impreuna,apoi d-nul Gideon a plecat la alte clase,lasand fetele sa lucreze singure.Cu coada ochiului,Rosa observa ca Becky lucra repede,in timp ce se auzea cum scrie."Nu e nevoie sa se dea in spectacol",se gandi Rosa."Vrea ca toata lumea sa afle cat de bine stie ea sa rezolve problemele."

Frustrarile Rosei cresteau cu fiecare minuta care trecea.Isi puse fata in maini si incerca sa se concentreze,dar nu putea.Nu reusea sa rezolve problemele.Cand incerca sa stearga cateva numere,radiera prinse hartia si o rupse.Era gata sa izbucneasca in plans.Prive indelung cu mahnire la foaia ei.

-Cum merge,clasa a opta?intreba profesorul Gideon,pasind inspre elve cu manualul in mana.Ai terminat,Becky?Bine!Aproape gata,Miriam?Bravo!Si Martha a terminat?Observ ca unele din voi nu se prea descurca.Cele care au terminat pot trece la urmatoarea pagina.Restul,mai incercati.O sa revin imediat.

Rosa si MONSTRUL Partea#3

Rosa se simti tradata."Toate o vor pe Miriam,pe Miriam,pe Miriam"se gandi ea."Pe mine nici nu o sa ma bage in seama."

-Familia domnului Dan Miller a fost seara trecuta pe la noi,spuse Becky intr-o dimineata,cand cele patru fete s-au adunat ca de obicei pe scari.Ei au ajuns ieri dupaamiaza.Au despachetat totul,dar pentru ca patirile inca nu au fost montate,mama le-a spus sa doarma la noi.
   Rosei i se paru ca Becky incearca sa se dea mare,ca si cum ar fi un lucru obisnuit ca oamenii sa se mute in vecinatatea lor.In acelasi timp,bucuria lui Becky dadea pe dinafara,asa ca o enerva la culme pe Rosa.
-S-ar putea sa vina copiii maine la scoala,continua Becky.Mriam mi-a spus ca are emotii sa vina la scola noua,dar i-am promis ca o sa stau cu ea cateva zile pana se acomodeaza.Si i-am mai spus ca voi sunteti foarte prietenoase.Zambi larg in timp ce se uita la fiecare fata.
Rosa isi intoarse capul cu dezgust.
-De ce nu a venit azi?intreba Martha.
-Trebuiau sa-si monteze mobila.Si,pe langa asta,toti erau foarte obositi.Eu si Miriam am vorbit pana aproape de miezul noptii,chicoti Becky.
Chiar atunci Profesorul Gideon deschise usa cu clopotelul in mana si intrerupse discutia fetelor.Dintr-o data,Rosa se bucura ca nu mai aveau voie sa vorbeasca dupa ce suna clopotelul.Simtea ca nu mai poate asculta nici un alt cuvant despre acea noua fata.

-Salut,Rosa!Spuse Becky cu voiosie in dimineata urmatoare,cand fetele se intalnira in curtea scolii.
"Ca si cum sunt o persoana importanta!"se gandi Rosa.
-Miriam,ea e Rosa!spuse Becky dorind sa i-o prezinte lui Miriam.Este in clasa a opta.
 Miriam zambi cu timiditate si o saluta.
 Zambi si Rosa,si o saluta.In inima ei recunoscu sa noua fata e graguta.prea prietenoasa si vorbea bland.Dupa prima zi,Rosa simtea cum resentimentele ei dispareau.Inauntrul ei se dadea o lupta intre doua sentimente.O parte din ea voia sa o accepte cu draga inima pe Miriam si sa-i devina prietene,dar cealalta parte se retragea in cochilia mica pe care chiar ea si-o construise.
   Cateva zile mai tarziu,elevii de al Malpheview iesira afara sa joace jocul"Inchisoarea".Rosa privi in jur si observa expresia nedumerita pe fata lui Miriam.Merse inspre ea si o intreba:
-Nu stii cum se joaca jocul asta?
-Nu,nu stiu,recunoscu Miriam.Nu l-am jucat niciodata la cealalta scoala.
-Nu-i nimic,o asigura Rosa.E foarte simplu.Sunt doua case-una de langa copacul de acolo si alta dincolo de locul de joaca,la gard.
-Ce s-a intamplat?intreba Becky apropiindu-se.
-Nimic,raspunse Rosa repede.Doar ii explicam...Numai atat apuca sa spuna.
-Nu conteaza,Miriam.Esti in echipa cu mine si o sa-ti explic in timp ce jucam.Si astfel,Becky pleca tragand-o pe Miriam.

Rosa si MONSTRUL Partea#2

Apoi,intr-o dimineata,la cateva saptamani dupa ce a inceput scoala,Becky a venit la scoala cu o veste uimitoare:
-Fetelor,n-o sa va vina sa credeti!spuse ea.Apoi continua repede.O sa mai vina o fata in clasa noastra.
-Cine?intreba Anna.Martha si Rosa erau prea uimite ca sa mai poata vorbi.
-O familie se muta putin mai la vale de noi,explica Becky.De fapt,suntem rude,dar mai indepartate.Pe barbat il cheama Dan Miller si e var de-al doilea cu tatal meu.Cred ca eu si Miriam suntem verisoare de-a treia.
-Asta inseamna rude?intreba Rosa,fara sa-si dea seama ce sentiment urat incerca sa se infiripe in inima ei.
-Pai,cred ca nu prea suntem rude,spuse Becky.Ridica din umeri.Eu-eu doar vroiam sa va spun cine este noua fata,
-Cand vine?intreba Martha.
-Nu prea repede,raspunse Becky.Sigur in urmatoarele saptamani.
-Nu-i asa c-o sa fie fain?spuse Anna entuziasmata.
-Sigur,incuviinta Martha.
   Rosa incerca sa zambeasca si sa para bucuroasa,dar inauntrul ei incolti un mic gand care ii rapi bucuria de a accepta alta fata in cercul lor strans de prietene.Cele patru fete devenira prietene apropiate in ultimii ani,iar lucrurile mergeau bine.Pe Rosa o multumea pozitia pe care o avea in grup.Nu o facea pe sefa,dar propunerile ei erau deseori acceptate de celelalte.Acum aceasta fata Miriam parea un intrus-o amenintare pentru rietenia lor stransa.
   Mai mult,pe Rosa o deranja felul in care Becky a adus vestea."Ea se dadea asa de mare pentru ca a aflat prima"se gandi Rosa."si parca ea crede vor fi mai apropiate pentru ca sunt rude.Verisoare de-a treia!Asta da rude!"Rosa ingadui acestor ganduri sa creasca in mintea ei.
   Zilele treceau si Rosa nu se straduia sa uite despre noua fata."Numai la asta se gandeste Becky si numai despre asta vorbeste."Inima ei se tulbura."M-am saturat.As vrea sa se intample ceva ca Miriam sa nu mai poata veni niciodata."O incerca un sentiment de parere de rau,dar de fiecare data cand Becky incepea sa vorbeasca despre asta,o inundau aceleasi ganduri urate.Nu-i placea ca Becky primea atata importanta cand fetele ii puneau tot felul de intrebari despre cum va vi cand se va muta noua familie.
   Intr-o zi,cand Rosa simti ca nu mai poate,se hotara sa vada ce crede Anna.
-Anna,spuse ea cu grija,ce spui despre enirea lui Miriam?Cateodata imi doresc sa nu mai vina.
Anna o privi surprinsa.
-De ce,Rosa?
Rosa se gandi ca era mai bine daca nu ar fi spus nimic,dar se balbai di raspunse:
-A,a...pai,noi suntem niste prietene asa de bune.NU stiu cum e ea.
Anna nu parea preocupata de asta.
-O sa vedem.Cred ca o sa fie draguta daca si noi ne purtam bine.
Rosa se simti tradata."Toate o vor pe Miriam,pe Miriam,pe Miriam"se gandi ea."Pe mine nici nu o sa ma bage in seama."

marți, aprilie 05, 2011

Rosa si MONSTRUL(Partea#1)

Din Samanta adevarului,februarie 2011

-Nu-i asa ca-i ciudat sa fii in clasa a opta?intreba Rosa chicotind putin.Cele 4 eleve de clasa a opta se adunasera pe scarile Solii Mapleview si asteptau acum sa sune clopotelul pentru prima oara in acest semestru.
-Asa-i,a fost de acord Martha.Imi aduc aminte cand eram in clasele mai mici.Atunci credeam ca scoala nnu o sa se termine niciodata.Si acum suntem in ultimul an.
-Sper ca va fi foarte fain anul asta,spuse Becky ,care avea intotdeauna un spirit practic.
Anna ridica din umeri.
-Abia astept sa termin scoala,spuse ea.Cat esti la scoala,esti mica.Cal putin asa cred ai mei.Totusi n-o sa va mai vad in fiecare zi si-o sa-mi fie dor de voi.
Becky schimba subiectul.
-Sigur va fi ceva diferit sa avem ca diriginte un barbat.Dar cred ca o sa-mi placa.Imi plac schimbarile.Ne mai scot din monotonie.
-MIe mi-a placut de Erma,interveni si Rosa.De cele mai multe ori,Rosa era liderul celor 4 fete,chiar daca toate erau bune prietene.
-Si mie,zise Bevky repede.Numai ca...
-Ssss!Rosa ii facu semn colegei sa taca pentru ca se auzira pasi in scoala.Usa se deschise.
Profesorul Gideon privi grupusorul de fete.
-Buna dimineata!rosti el cu voiosie si un zambet aparu pe fata lui.Cred ca voi sunteti in clasa a opta.
Fetele dadura din cap fara sa spuna nimic.
-Abia astept sa-mi cunosc elevii,spuse dirigintele incercand sa destinda atmosfera.Sper ca o sa va placa ultimul an de scoala.
Rosei ii placu noul diriginte chiar de la inceput.El vorbea calm,si se putea citi sinceritatea in tonul sau.Ochii lui negri pareau blanzi,iar felul in care se comporta radia bunatate.Pe masura ce zilele si saptamanile treceau,copii au mai invatat ca dirigintele se astepta ca ei sa fie ascultatori si respectuosi.Ochii lui desi erau blanzi,puteau exprima fermitate.
Lucrurile mergeau bine,iar Rosei ii placea la scoala.
Apoi,intr-o dimineata,la cateva saptamani dupa ce a inceput scoala,Becky a venit cu o veste uimitoare....

duminică, aprilie 03, 2011

Povestea cutiei cu piersici...

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??

luni, martie 28, 2011

Cautari in ploaie...

"Te caut din toata inima mea,
Nu ma lasa sa ma abat
De la poruncile Tale!..."

Merg,merg prin noroi...si-mi duc povara.

O ploita moale incearce sa ma spele...

Dar ma impiedic si cad din nou.
Ma ridic si iar cad.

Mi-e greu si-aproape plang vazand cat de jalnic am ajuns...

Ma ridic.Merg.cad din nou.

As ramanea acolo,dar nu vreau.

Merg.Cad.Ma ridic si merg mai departe.

miercuri, martie 16, 2011

Ratacire...

Sageata neagra strapunge iar sufletul suferind.
Si gandul greu se lasa ca plumbul peste susufletul ranit.
Ma uit la inima arzanda incendiata de pacat.
Ploua din nou cu durere peste soarta mea.

Aud ca un ecou un ras viclea ce-mi pare infiorator.
El suna tare ca o judecat pentru faptele mele.
Ieri ma chema subtil zicand ca-mi va placea...
Iar azi cosmarul m-a ajuns:sunt roaba...
"esti a mea!!!...." si intuneric....

Mi-am facut ispita prietena,si dupa cuvantul ei am omorat constiinta...

Sunt o criminala...Imi pare rau si strig spre ceruri...
Dar rasul urca-n hohote...
Rusine!

Sunt murdara,'nfofetata,insetata...Ratacesc.

*
1.Cadere
2.Pacat
3.Iertare...
4.Viata cu Tatal...

Meditatie...


.....


Privesc in urma si vad tot ce timpul nu a reusit sa stearga fara permisiunea mea...Uneori ma intreb:"De ce staruiesc cu atata invesunare sa-mi fac singura rau?"
Privesc in viitor si vad succesul si fericirea imbratisandu-se,fiind inconjurate de gratiile greutatilor;Ele nu pot zbura-frica le-a taiat aripile.
Privesc in prezent.Privesc de jur imprejur.aplec capul si provesc in jos cu insistenta.Vad nimicuri fara sens si munca care aici nu va da nici un rod insemnat.
Ma privesc pe mine.Vad un colaj abstract de multe calitati,dar nu vad nimic ce e al meu.
In sfarsit privesc la viata mea....Nu vad nimic in afara de intunericul ce se risipeste trepta din cauza Luminii spre care ma indrept pe drumul ingust pe care l-am ales....Il vad pe Dumnezeu....

marți, martie 08, 2011

Scrisoarea...

DRAGUL MEU,
Azi dimineata,cand te-am trezit,eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inungat odaia.Am sperat ca-mi vei spune "Buna dimineata!",dar nu ai facut-o.M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai observat.Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa, grabit.Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii.Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor.Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor.Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.Mai tarziu te-am privit megand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi ceva cuvinte cu Mine!M-am apropiat si am saperat sa-mi vorbesti.Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas te tunet,doar,Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"Cu siguranta Ma vei vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de aceasta data.
In sfarsit,noaptea,la culcare,am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum,sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta;totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vai observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi,am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea,vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-Mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,Voi intra la el,Voi cina cu el si el cu Mine."

Al tau prieten care te iubeste,
Isus Hristos.

marți, februarie 15, 2011

Adevarul vietii...


Din bucata mea de paine,
Am hranit un om si-un caine.
Cainele ma recunoaste,
Omul nu ma mai cunoste.
Stau si ma gandesc in mine:
"Care-i om si care-i caine?"

Rugaciunea unei surori singure...


 Citind intr-una din zile in anii trecuti epistola lui Pavel catre Corinteni....M-am gandit sa raman singura pentru restul vietii mele,astfel incat Domnul sa ma poata folosi asa cum vrea.Caci am citit:
"Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji.Cine nu e insurat,se ingrijeste de lucrurile Domnului,Cum ar putea sa placa Domnului."1 Corinteni 7:32
"...cea nemeritata se ingrijeste de lucrurile Domnului ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul..."1 Corinteni 7:34a
Dar cand am ajuns la varsta adolescentei,au inceput sa-mi placa baieti....Insa Domnul mi-a dat raspuns la rugaciunile mele:

Rugaciunea unei surori singure
de Muriel Larson

  Caile lui Dumnezeu sunt dincolo de intelegerea noastra umana.Nu putem patrunde felul in care El "gandeste".Dar prezint aici felul in care o fata si-a imaginat ce El poate raspunde la strigatul inimii.


  Doamne,de ce a cazut sortul pe mine sa raman nemeritata?Cu ce am gresit?De ce am ajuns aici?
  Dragul mau copil,Eu nu "te-am selectionat".Eu te-am ales.Esti draga inimii mele si am o lucrare pentru tine pe care nu o pot indeplini cei casatoriti.
  Dar,Doamne,ma simt asa de singura.Nimeni nu ma iubeste.Un sot si niste copii mi-ar umple acest gol si mi-ar darui foarte multa dragoste.As avea pentru ce trai.Doamne,tu stii cat de mult iubesc copiii,dar nu mi-aidat nici unul!
  Gandeste-te la ceea ce tocmai ai spus.Esti cu adevarat singura-Nu esti implinita?Daca te simti singura,e din vina ta.Ma ai pe Mine,iar aceasta ar trebui sa fie de-ajuns.Si pe langa asta,am lasat in viata ta multi oameni pe care sa-i iubesti.Poate ca tu nu le-ai impartasit din dragostea Mea asa cum as fi vrut Eu.Nu cumva ignori multele lucruri pe care ai putea sa le faci pentru altii pentru ca te gandesti numai la tine?Zici ca iti plac copiii?Atunci fa ceva pentru copiii multi pe care i-am asezat in jurul tau.
  Mai este ceva,Doamne.Ai spus ca nu e bine ca omul sa fie singur.Tu ai pus in fiecare inima o dorinta dupa celalalt.Casatoria este frumoasa si onorata.De ce ai spus ca nu e bine sa fim singuri,dar pe mine m-ai lasat singura?De ce mi-ai dat sentimente ca acestea si ai spus ca mariajul este frumos,si totusi nu ma lasi sa ma bucur de el?
  Copilul Meu,copilul Meu...tu esti copilul Meu,chiar daca nu esti gata sa-ti predai viata in mainile Mele.Sunt multe taine pe pamant pe care nu le intelegi.Poti vedea doar ca intr-o oglinda;e murdara si nu se vede bine.Dar Eu vad intreaga imagine a vietii tale.Crede-Ma ca e o imagine frumoasa.Casatoria nu ar face-o mai frumoasa.Nu ar raspunde intrebarilor tale;iti cer doar sa te increzi in Mine.N-am sa iau aceste sentimente din inima ta.Daca,chiar avand aceste sentimente,tu vei lucra pentru mine,atunci vei deveni mai putarnica.
  Doamne,cateodata simt ca ceilalti sa gandesc ca am o problema de vreme ce nimeni nu ma vrea.Dar nu-mi place ca ceilalti sa-mi planga de mila,Doamne.Doresc sa fiu acceptata,nu sa mi se planga de mila.Dar daca nu sunt urata si greu de iubit,de ce m-ai creat in acest fel?
  Stii ca am facut Eu vreo gresela?Te iubesc asa um te-am creat.Oamenii vor spune diferite lucruri.Dar ce spun Eu este important.Eu ma uit la inima ta.Draga Mea,pe Mine nu Ma intereseaza cum arati,Eu te iubesc cu o dragoste divina.Nimeni nu te poate iubi asa.
  Te ingrijorezi prea mult in loc sa te increzi in Mine.Tu lucreaza pentru Mine pentru ca te-am ales din toti ceilalti ca sa ramai singura.
  Doamne,vad unde am gresit.Vad cat de mandra si egoista am fost.Iarta-ma,Doamne.Ceea ce imi aduce fericirea este faptul ca Te slujesc,nu casatoria.Ma predau Tie.Multumesc ca mi-ai amintit.Cum as putea sa Te iubesc indeajuns?
  Preda-ti viata in mana Mea-aceasta vreau de la tine.Doar asa pot incepe sa te folosesc.Pana acum imi zadarniceai planurile.
Din Young Companion,sept.-oct.2008
Pathway Publishers
Tradus si folosit cu penmisiune.
Revista Samanta adevarului februarie 2011